Ziua de 19 ianuarie, a doua din calendarul Săptămânii de rugăciune pentru unirea creştinilor din 2014, a oferit posibilitatea Comunităţii ortodoxe româneşti din Foggia, păstorite de Părintele Florin Cârlig, să se roage în Chiesa San Domenico de la orele 18.00 slujind Vecernia mare unită cu Litia.
Biserica s-a animat încă de la orele 17.00 când cei mai vrednici dintre credincioşi au poposit şi au pregătit cele necesare pentru rugăciune căci pentru slujba Litiei erau de trebuinţă cinci pâini, numite şi artose, grâu, vin şi untdelemn. Fiecare dintre elementele folosite are o puternică încărcătură simbolică. Astfel că cele cinci pâini amintesc de momentul în care Mântuitorul a săturat mulţimile în pustie, în chip minunat prin frângerea şi înmulţirea lor, în timp ce grâul, vinul şi untdelemnul reprezintă prinosul sau ofranda adusă de noi lui Dumnezeu din roadele de căpetenie ale pământului şi din elementele principale ale hranei noastre, după pilda jertfei aduse la începutul omenirii de către Abel şi după modelul jertfelor nesângeroase aduse la templul Legii Vechi.
La orele rânduite pentru începerea slujbei Chiesa San Domenico era aproape plină de credincioşi, de unde am înţeles că nevoia sau foamea de Dumnezeu ori curiozitatea pentru ceea ce simte ori trăieşte cel de lângă noi este mai mare decât foamea produsă de criza mondială, care criză este până la urmă eşecul omului ce vrea să fie dumnezeu, dar fără Dumnezeu.
Printre cei prezenti, alături de Părintele paroh, s-au numărat Părintele Protopop de Puglia şi Basilicata, Mihai Drigă, Ecc. Sa, Mons. Francesco Pio Tamburino, Archivescovo Metropolita di Foggia – Bovino şi Parintele Francesco, preotul slujitor al Comunitatii catolice la Chiesa San Domenico, locas in care, dupa cum stiti, Comunitatea noastra se aduna in rugaciune in prima si a treia duminica din luna.
Conform obiceiului nostru ortodox, comunitatea prezentă a fost împărţită în două strane, astfel răspunzându-se la ecteniile rostite de părinţii slujitori, iar cântările au fost rânduite atât în limba română cât şi în limba italiană, făcându-ne înţeleşi unii altora nu doar textul ci înţelesul trăirii spirituale orientale, iar prin căldura imnurilor intonate am transmis şi celorlalţi creştini prezenţi emoţia Ortodoxiei române.
După terminarea Vecerniei, seara a continuat cu pomenirea nu numai ai celor dragi răposaţi ai nostri ci si a tuturor crestinilor, care, in ultimi ani, si-au varsat sangele lor mucenicesc in diferite colturi ale lumii aparandusi credinta stramoseasca; s-a adăugat deci slujba Parastasului şi toţi cei prezenţi au făcut să răsune biserica de imnurile de mijlocire la Dumnezeu pentru cei morţi. Coliva, făcută din grâu fiert, îndulcit cu miere sau zahăr, închipuie însuşi trupul mortului, deoarece hrana principală a trupului omenesc este grâul. Ea este, deasemenea, o expresie materială a credinţei noastre în nemurire şi înviere: după cum bobul de grâu, ca să încolţească şi să aducă roadă, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ şi să putrezească, tot aşa şi trupul omenesc mai întâi se îngroapă şi putrezeşte, pentru ca să învieze apoi în nestricăciune (Ioan XII, 24; 1 Corinteni XV, 36 şi următoarele).
Finalul a fost unul relaxat, calduros, şi aducător de folos sufletesc căci părintele protopop Mihai Drigă a explicat celor prezenţi ce înseamnă pentru noi şi care este simbolismul celor ce s-au slujit amintind şi punctând totodată tema Săptămânii de rugăciune, la care s-a alăturat şi Comunitatea românească, şi anume: “Hristos nu poate fi împărţit”. Răspunsul venit din partea Mons. Francesco Pio Tamburino a fost unul de aceeaşi căldură, acesta spunând că;” fără noi ortodocşii românii Comunitatea creştină din Foggia ar fi duhovniceste, mult mai săracă”.
Am cântat şi urat La mulţi ani întregii Comunităţi creştine căci în seara aceasta Hristos ne-a cuprins printro îmbrăţişare pe cei ce vorbim limbi diferite, dar care încercăm să ne înţelegem şi să simţim la fel, într-o singură inimă.
A consemnat
Ipodiacon Ionut Antonel Diaconu
